Mărturii absolvenți

 

Am aflat de Universitatea Emanuel din Oradea de mic copil. Însă după terminarea liceului, conform planului divin, am început să studiez informatica. În acea perioadă am realizat că am ratat șansa să studiez într-un loc așa de special ca Universitatea Emanuel. Dar lucrurile nu au rămas așa, pentru că „orice lucru El îl face frumos la vremea Lui.” Fără să mă aștept, a sosit momentul să studiez teologia și am venit cu drag la Universitatea Emanuel dorind să fiu surprins de Dumnezeu. Iar acest lucru s-a întâmplat.
Am fost primit într-o familie care simte împreună când e senin sau când e furtună. Am ajuns într-un loc condus după valorile absolute ale Bibliei și unde se studiază pentru gloria lui Dumnezeu, nu pentru gloria omului. Am găsit un loc unde înveți să faci evanghelizare. Am ajuns într-un loc unde este pacea lui Dumnezeu, fiindcă este alcătuit din oameni împăcați cu El. Am descoperit un loc unde pot să Îl cunosc mai mult pe Dumnezeu. Toate acestea pentru că „Dumnezeu este cu noi.”

Ștefi Păcurar, Teologie baptistă pastorală Promoția 2019

 

Secția de Informatică economică de la Universitatea Emanuel a fost un răspuns pentru mine din partea lui Dumnezeu. În clasa a XII-a nu mă puteam decide între domeniul economic și IT, iar când am aflat de noua specializare am știut că este drumul pe care trebuie să îl urmez. Primul an de studii mi-a întărit această convingere.
A fost surprinzător pentru mine să văd smerenia și deschiderea profesorilor mei și a invitaților pe care i-am avut la seminarii. Nu am simțit nicio clipă o atitudine de superioritate din partea lor, deși există diferență de poziție socială, pregătire academică și nivel intelectual. Mai mult, suntem încurajați să creștem, să fim creativi, inovativi, să luăm din experiența lor tot ce putem, să ne creăm legături cu oameni importanți, cu pregătire specială și să le cerem sfaturi cu privire la ideile noastre de business. 
UEO mi-a oferit o altă viziune asupra universităților din România, asupra tuturor capacităților și înzestrărilor mele și mă face să cred că pot realiza lucruri mărețe, chiar dacă sunt un om simplu, prin muncă, ambiție și încredere în Dumnezeu.

Aronela Lucaci, Informatică economică Promoția 2019

 

Deși nu îmi imaginasem că voi ajunge să fiu studentă la Universitatea Emanuel, Dumnezeu a lucrat în așa fel ca să fac o schimbare mare și să văd, într-un mod personal, felul în care El are planuri mult mai bune pentru viața mea. Nu pot să zic că a fost ușor să mă mut din SUA în România, dar cred că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care aș fi putut să le iau în mai multe privințe.
La Universitatea Emanuel vei avea parte de o experiență unică, unde ești responsabil de felul în care aplici ceea ce înveți într-un mod practic. Dacă ești dispus să iei inițiativă și să cauți oportunități potrivite, profesorii și personalul universității vor fi dispuși să te ajute și să te ghideze cu multă înțelepciune. Pe scurt, Facultatea de Management este un un spațiu în care te poți dezvolta profesional și spiritual.  

Naomi Dudaș, Management Promoția 2019

 

În timp ce mă pregăteam pentru examenul de admitere la Facultatea de informatică din Atena, Grecia, am avut harul din partea lui Dumnezeu de a cunoaște un profesor de la Universitatea Emanuel din Oradea, care mi-a spus de secția nouă care se va deschide din toamna anului respectiv. Nu știam multe despre ea, dar un lucru știam sigur: că este o universitate creștină. Așa că am decis să vin să dau admitere și aici. La început mă gândeam că îmi va fi greu să mă adaptez și să învăț în limba română (fiind născut în Grecia, la școală am învățat în limba greacă). Am început cursurile, care mi s-au părut interesante, de asemenea am admirat determinarea profesorilor în a ne ajuta să ne însușim cât mai bine cunoștințele. Nu am crezut niciodată că voi ajunge aici, dar Dumnezeu a lucrat astfel încât să studiez la specializarea Informatică economică într-o universitate creștină. Ce poate fi mai frumos de atât?

Paul Barna, Informatică economică Promoția 2019
 

Pentru mine UEO nu este o întrebare, ci un raspuns. Mi-am dorit muzica și aș fi găsit nenumărate universități care să-mi ofere doar asta...dar se prea poate sa fi fost eu cu "pretenții". M-am gândit la standarde înalte, la principii potrivite, la dedicare și...fără dar și poate am ales bine! 
Dacă totul s-ar încheia aici, meritele ar fi aduse persoanei mele...ei bine...n-a fost deloc așa: "am fost HĂRUITĂ" prin felul minunat în care Domnul a pus lângă mine studenți, absolvenți ai facultății la care mă uitam cu mare băgare de seamă. 
Am experimentat bucuria și legătura secției de muzică încă de pe vremea când studenția făcea cu ochiu' anilor de liceu (harul de a fi parte a corului UEO). Cărările îmi erau netezite, profesorii așteptau să vin la admitere, studenții încurajau decizia mea și se asigurau de fiecare dată că dorința de a mă alătura lor e aceași.  
Slujirile, concertele, cursurile, grupurile de rugăciune, părtășia, timpul de Capelă, repetițiile sunt esențiale pentru anii studenției, ani în care ești modelat, încurajat, mustrat, apreciat, în așa fel încât viața ta să fie o mireasmă pentru cei din jur și caracterul tău să reflecte cerul. 
Pasiunea profesorilor și dedicarea lor m-au motivat. Oamenii aceștia se coboară la nivelul nostru ca să semene comori ascunse, să încredințeze din ce le-a fost încredințat, de aceea doresc să sorb orice informație, indiferent de domeniu. De multe ori am spus: "De ce trei ani și nu cinci?" N-am găsit raspuns la întrebare, dar poate alți viitori studenți vor afla. 

Miriam Văran (Mihalache), Muzică Promoția 2018
 

În timpul studenției, mai precis în anul trei de licență la specializarea Pedagogie muzicală, am decis să fac și școala postliceală în Asistență medicală. Am devenit astfel studentă a două școli total diferite. Fugeam de la o școală la alta, de la un studiu la altul. Obosită de atâta alergat, începusem să îmi pun tot mai multe întrebări cu privire la ce voi face în viitor. Am început să mă rog ca ceea ce studiam să mă ajute cândva și undeva la un loc de muncă. Cu ajutorul profesorilor de la Universitatea Emanuel, profesori care întotdeauna au căutat să lucreze la realizarea visurilor profesionale ale studenților lor, m-am orientat spre modulul de Muzicoterapie. A fost pentru prima dată când am mulțumit Domnului pentru că am făcut două școli. În sfârșit cele două lumi între care alergam au devenit, în cadrul acestui modul, o singură lume pentru mine.
Muzicoterapia, da, ea este cea care poate să folosească melodia ca un medicament, ca un instrument, ca o terapie, un tratament pentru cei bolnavi în trup și în suflet.
În medicină înveți cum să tratezi bolnavi, în muzică te specializezi cum să încânți pe cei din jurul tău, iar cu ajutorul muzicoterapiei poți să tratezi și să înseninezi viața omului aflat în suferință.
Am început să vizităm pacienții Hospice Emanuel, copii care și-au înlocuit jucăriile din pluș cu ace și flacoane, pansamente și medicamente. Cancerul distruge nu numai trupurile, ci și sentimentele. În casele în care am intrat am putut să aducem un zâmbet, o speranță copiilor aflați pe patul de moarte. Așa am ajuns să îl cunosc pe Ianis, un baiat care abia a intrat în viața aceasta și deja trebuia să o părăsească. Meloterapia l-a ajutat nu numai pe el, un băiat pasionat de muzică, ci și pe părinți, pe cei din jurul lui. În memoria lui Ianis a fost instituită de către Fundația pentru Comunitate Oradea Bursa „In Memoriam Iannis Gavita”, ce se acordă unui student al UEO înscris la modulul de muzicoterapie.
Ce face terapia prin muzică? Nu îți vindecă neaparat trupul de o boală incurabilă, dar îți susține emoțiile, gândirea și sufletul.

Elisa Achim (Pastor), Licență Muzică Promoția 2016 și Master Artă muzicală Promoția 2018

 

Studentă la STPE?! Consider că este un har, un dar divin pe care nu l-am cerut punctual. Domnul a văzut foamea și setea mea de a-L cunoaște mai profund, mai clar și ca un Dumnezeu Suveran, care se revelează progresiv, a venit în întâmpinarea acestei dorințe personale, de a mă adânci în spațiul revelării de Sine a Unicului Domn, înaintea căruia mă închin cu dedicare și ascultare, Dumnezeu Creator, Glorios, Drept, Sfânt, Milos, Bun, Iubitor.
Este o oportunitate unică de care doresc să beneficiez din plin. Am întâlnit oameni dedicați și dornici să învețe pe alții tainele Împărăției, profesorii mei, și am întâlnit oameni dornici să învețe, colegii mei. Mulțumesc Domnului pentru fiecare dintre ei.
Mă duc cu mare drag la fiecare curs, îmi fac  timp pentru asta. Ca orice lucru bine făcut, cere muncă, investiție, dar vreau ca Dumnezeul meu să fie glorificat și onorat, să primească din partea mea o jertfă fără cusur, așa cum o cere El, la final de an. Doresc și prin aceasta să-I aduc trupul, timpul și munca mea ca o jertfă vie, sfântă, plăcută Lui. 
Binecuvintez pe Domnul pentru Universitatea Emanuel.

Livia Creț, medic, STPE promoția 2016/2017
 

Dumnezeu a rânduit lucrurile în aşa fel încât eu să ajung la Universitatea Emanuel. Deşi la început am fost sceptică, deoarece consideram distanţa un obstacol mult prea mare, am ascultat chemarea Sa şi azi pot spune din toată inima că nu regret decizia luată. 
Am ales specializarea Limba şi literatura română-engleză, deoarece am decis să îmbin utilul cu plăcutul. Din ceea ce am experimentat până acum, pot spune că profesorii au un rol foarte important în a te face să participi cu drag la cursuri. Ne surprind mereu cu noi învăţături care ne fac adesea să aşteptăm cu nerăbdare ziua în care vom fi asemeni lor şi vom împărtăşi cunoştinţele noastre altor persoane. 
Părerea mea este că pentru a ajunge să excelezi în domeniul tău şi să te bucuri de ceea ce faci trebuie să te cunoşti pe tine însuţi: preferinţe, aptitudini, competenţe, ceea ce te caracterizează. Unind toate aceste lucruri, şi mai ales incluzându-L pe Dumnezeu în toate planurile noastre, vom căpăta izbândă în umblarea noastră pe pământ. 
Am ajuns la concluzia că tot ce dorim să facem independent este efemer, pe când ceea ce facem pentru Domnul va dăinui. Eu am ascultat glasul Domnului şi am ajuns să fac lucruri la care visam de mult timp deoarece, pe lângă dezvoltarea profesională, Universitatea Emanuel mi-a acordat creşterea spirituală şi râuri de binecuvântări. 

Flavia Minciună (Stepan), Licență Limba și literatura română - Limba și literatura engleză Promoția 2017

 

În data de 1 februarie 2015 am renunțat la serviciu pentru a mă dedica în întregime lucrării lui Dumnezeu, dar am constatat că deși Îl slujesc pe Domnul de tânăr, aveam multe lipsuri. Primul lucru pe care mi l-am dorit a fost acela de a cunoaște mai mult Cuvântul lui Dumnezeu. Prin intermediul unui frate prieten am ajuns la Universitatea Emanuel din Oradea. Nu am știut ce mă așteaptă, dar deja după primele cursuri am simțit că mă regăsesc aici. Mi-am dorit atât de mult să acumulez din Cuvântul lui Dumnezeu, încât abia așteptam revenirea la cursuri. Am participat la toate cursurile în ciuda distanței foarte mari pe care o aveam de parcurs până la Oradea. Dorința de a învăța din Cuvântul lui Dumnezeu mă făcea să uit de oboseală și distanță.
Am întâlnit profesori minunați, care au avut răbdare cu mine, m-au învățat, mi-au răspuns la întrebări, mi-au dat sfaturi și în felul acesta simțeam că Domnul mă ajută să cresc și să acumulez din Cuvânt.
Cursurile STPE m-au ajutat foarte mult să-mi schimb modul de a predica și de a vorbi cu oamenii, dar m-au ajutat și în viața de familie.
Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a călăuzit spre Universitatea Emanuel și doresc să încurajez spre această facultate pe oricine vrea să aprofundeze Scripturile.

Cristi Armășoiu, lucrător în Biserica Creștină după Evanghelie, Gorj, STPE Promoția 2016/2017
 

Pentru mine Universitatea Emanuel din Oradea reprezintă răspunsul lui Dumnezeu pentru dezvoltarea mea spirituală, academică și practică. Fiind student la secția de Teologie baptistă pastorală, am avut ocazia de a-mi evalua și confirma chemarea la lucrare prin cunoașterea practică a nevoilor pe care Biserica le întâmpină la ora actuală atât în țară, cât și peste hotare. Pe lângă aceasta, viața mea spirituală a cunoscut o creștere accentuată, cunoscând și fiind în preajma unor oameni integri și maturi din punct de vedere spiritual, care au avut o influență pozitivă asupra mea.
De asemenea, din punct de vedere academic, Universitatea Emanuel din Oradea a fost și este o adevărată binecuvântare pentru mine, fiind o sursă bogată de informație prin biblioteca foarte bine dotată, dar mai ales prin profesorii mei extrem de pregătiți, atât teoretic, cât și practic. Aceștia reprezintă pentru fiecare student al Universității nu doar simple cadre didactice, ci și frați în Cristos și prieteni. 
Universitatea Emanuel din Oradea a fost și continuă să rămână pentru mine un izvor nesecat de oportunități oferite pentru aplicarea practică a celor învățate în cadrul cursurilor, prin relația pe care o are cu Bisericile Evanghelice din România și din diaspora. O astfel de oportunitate mi s-a oferit și mie în vara anului 2015, când am slujit două luni la Biserica Baptistă Română din Atlanta, Georgia, S.U.A.
Cred cu tărie că Universitatea Emanuel din Oradea poate oferi mediul propice pentru orice student doritor să fie echipat atât din punct de vedere academic, cât și spiritual. Este locul în care orice credincios, poate experimenta într-un mod mai clar, călăuzirea și binecuvântarea  lui Dumnezeu. 

Lorand Horvat, Licență Teologie baptistă pastorală Promoția 2017 și Master Teologie pastorală și misiologie Promoția 2019

 

La finalul celor 3 ani, la absolvire, fotograful mi-a spus să zâmbesc, însa eu i-am spus că la Universitatea Emanuel din Oradea nu zâmbim când terminăm, pentru că nu suntem fericiți că acești ani s-au încheiat. Prima dată când am pășit pragul Universității mi-am dat seama că nu sunt doar un student, ci sunt cineva în care se investește. Pe măsura trecerii anilor ajungi să realizezi cu adevărat cât de valoroasă e această investiție pe care o primești la Universitatea Emanuel.

Alex Holhoș, absolvent Management, Promoția 2016

 

Cred că scopul nostru ca urmași ai lui Cristos e sa fim diferiți de lume, pentru a arăta oamenilor din zona noastră de activitate, Împărăția lui Dumnezeu. Un lucru important, care s-a și realizat în universitate, a fost acela de a ne fi fost arătată perspectiva etică a lucrurilor și de a ne fi fost pus în față BINELE și RĂUL, ca să înțelegem consecințele ce decurg din ambele căi. Mulțumesc Universității Emanuel pentru echipare și formare în vederea trăirii unei vieți diferite într-o lume care și-a pierdut direcția.

Radu Negruțiu, absolvent Management, Promoția 2016

 

Pentru mine Universitatea Emanuel din Oradea este locul unde mi-am găsit chemarea profesională, o ușă spre un viitor pe două picioare, o etapă de acomodare pentru un viitor pe cont propriu, totul împletit în armonia unui mediu creștin departe de tumultul lumii de afară. Universitatea Emanuel m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă să fii un asistent social, având încă de pe băncile școlii oportunitatea de a împleti învățătura cu slujirea aproapelui. Iar aceste oportunități au fost și sunt adevărate binecuvântări pentru mine. Slujind pacienților de la Hospice, spre exemplu, am putut experimenta un crâmpei din ce înseamnă să duci vestea mântuirii și dragostea agape în casele celor a căror speranță a devenit mai mult un mit, umbrit perpetuu de suferința orbitoare a bolii. 
În această școală am simțit ce înseamnă să fii pus deoparte și să fii binecuvantat de Domnul prin apartenența la familia Sa, deoarece atât profesorii cât și întregul personal administrativ îți comunică prin tot ceea ce fac că sunt acolo pentru tine, să te ajute, să te slujească. Atitudinea lor binevoitoare și dragostea lor față de noi, studenții, este lecția permanentă, din afara sălilor de curs, care se întipărește zi de zi în mințile și inimile noastre.

Cristina Csaki, Licență Asistență socială Promoția 2015 și Master Management antreprenorial Promoția 2017

 

Universitatea Emanuel a reprezentat o nouă călătorie în viața mea, pentru care am cumpărat biletul în ultimul minut, neavând nici măcar o idee despre cum va arăta destinația. În țara mea, Albania, aflasem doar că e o universitate creștină, iar faptul că urma să fac parte din ea se anunța a fi o experiență mai mult decât frumoasă. Îmi amintesc când am ajuns prima dată, admirând înalta clădire prin geamul mașinii. Mi-a dat acea senzație de bun venit și că toate lucrurile bune aveau să înceapă de aici.
Dar, de îndată ce am avut primul contact cu limba română, am realizat că nu aveam nicio șansă să decodez regulile pentru a vorbi o astfel de limbă; mă bucur însă că m-am înșelat. Mi-a luat doar trei luni ca să mă adaptez în acest mediu și să reușesc să pronunț două vocale puse una lângă alta.
Am petrecut patru ani lucrând la diploma mea de licență și pot mărturisi că a fost locul unde am beneficiat de prezența unor oameni amabili, educați, de un corp didactic alcătuit din profesori cu un plus de profesionalism și comunicare, de ucenicizare, de prietenie, de resurse academice de o înaltă calitate, de un mediu educativ foarte bine pus la punct care te învață nu numai să alegi slujba care ți se potrivește cel mai bine, ci să alegi drumul pe care ai fost chemat să îl urmezi.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult, în afara terenului de fotbal și a liniștei prețioase, au fost competițiile (după care întotdeauna tânjesc) și iubesc faptul că GSM și UEO le oferă din abundență. Una dintre ele a făcut posibilă deschiderea propriei mele firme care operează în Europa și SUA: www.mylovestorybook.com. Totul a început cu participarea la “Cercul de Antreprenoriat”, un club din cadrul Facultății de Management, care, pas cu pas, s-a transformat în “Incubatorul de afaceri”.
Fiind pusă în situația în care trebuia să construiesc și să cresc afacerea mai departe, am optat și pentru programul de master la antreprenoriat, o oportunitate unică de a construi un network valoros și de a învăța cu cei mai experimentati oameni pe plan mondial, o gândire elvețiană, modelată/mixată cu cea americană. 
Dumnezeu a folosit mulți oameni și multe circumstanțe care au scris povestea mea la UEO, dintre care, în momentul de față cea de ‘My Love Story book’ rămâne preferata mea. 

Marcela Matraku, absolventă Licență Management Promoția 2013 și Master Management antreprenorial Promoția 2015

 

“Unul dintre obstacolele majore ale generației noastre este să credem că nu există obstacole. Interesant e faptul că ele apar atunci când te aștepți mai puțin și pot avea un impact atât de puternic încât să distrugă viziunea multora. Având parte de binecuvantarea de a studia la Universitatea Emanuel, echiparea academică și spirituală primită a fost definitorie în formarea mea, astfel încât să pot distinge culorile reale din zonele gri pe care lumea le oferă.”

Alexandru Stanciu-Ciucur, Licență Limba și literatura română - Limba și literatura engleză Promoția 2013, Master Management antreprenorial Promoția 2016

 

“Dumnezeu nu îi cheamă pe cei echipați, ci îi echipează pe cei chemați”. Așa obișnuia să ne spună de la amvon păstorul nostru. Cuvintele acestea mi-au dat curaj să Îi cer Domnului să îmi împlinească visul de a studia muzică și am început pregătirea pentru admitere cu soția păstorului nostru.   
După patru ani de liceu, timp în care am învățat derivatele și reprezentarea lor grafică, am ajuns la admitere la Emanuel, împreună cu încă doi prieteni din biserică. Când maestrul Pautza a ieșit pe hol, la terminarea examenelor, și ne-a spus că amândouă am fost admise (da, am fost doar eu și Melinda la admitere în acel an), am știut că Domnul a pregătit ceva special pentru mine.  
Nu mi-a fost ușor în cei 5 ani de muzică (3 ani Licență, 2 ani Masterat), dar Dumnezeu mi-a purtat de grijă din toate punctele de vedere: spiritual, academic, financiar.
Păstrez în suflet amintiri atât de prețioase despre colegi și profesori din timpul cursurilor și examenelor, de la concerte și recitaluri, din misiuni în țară și străinătate. Cele mai frumoase experiențe cu Domnul le-am avut în timpul studenției.  
Când am terminat de studiat muzică, am început să studiez management la Emanuel, iar la primul curs cu fratele Sebi, fiecare dintre noi am spus ce visăm să facem după ce terminăm facultatea. Visul meu era să pun bazele unei fundații care să ajute pe cei ce își doresc să studieze muzică, dar nu au posibilitatea de a se înscrie la liceul de arte sau la facultate. Asta a fost în anul I și, până în anul al III-lea, parcă uitasem… Dar Dumnezeu nu a uitat. 
Cu câteva zile înainte de sărbătorile de iarnă, aveam pe orar un alt profesor din SUA. Stelu Aioanei venise din Chicago să ne predea informatică, iar când a venit rândul meu să mă prezint, mi-a spus: “I have a job for you”. Orice job ar fi avut pentru mine, în domeniul informaticii, nu cred că mi se potrivea. Dar Dumnezeu ascultă rugăciunile și face toate lucrurile frumoase la vremea lor.  
În Chicago, Stelu înființase Școala de Muzică Logos și dorea să o extindă și în România. Lucrarea mea de licență a fost, bineînțeles, despre școala din România, în care am elaborat planul de marketing. În anul 2012 a fost înființată Logos în Oradea, iar astăzi avem peste 60 de elevi înscriși. Este o binecuvântare să pot lucra la visul meu din facultate, împreună cu frați și surori din biserică, alături de foști colegi de școală.
"Lăudați pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut și se cuvine să-L lăudăm." Ps.147:1 este motto-ul școlii noastre și la fiecare curs ne rugăm Domnului să ne ajute să Îl lăudăm; nu oricum, ci așa cum merită El. 

Anca Pascariu, Licență Muzică Promoția 2008, Master Artă muzicală Promoția 2010 și Licență Management Promoția 2011

 

Anii studenției îi pot descrie cel mai bine ca fiind perioada în care am dezvoltat abilități noi, unele pe care nici nu credeam că le am, în care am învățat că perseverența e importantă și că fără excelență și integritate nu poți face nimic de valoare care să aibă un impact pozitiv în viața ta și a celor din jur.

Cristina Pentea, absolventă Management, Promoția 2008

 

Era toamna anului 2000, undeva prin octombrie, într-o zi răcoroasă, când ploaia tocmai trecuse. Un grup de liceeni de la Sibiu vizitează campusul Universității Emanuel. Unele corpuri de clădire sunt în plină construcție, alei de legătură așteaptă să fie turnate. Pe măsură ce intră în campus, aceștia văd, ca într-un furnicar, grupuri de studenți creștini. Intersectarea cu aceștia izbește printr-o naturalețe creștină. Cu toții sunt prietenoși, de la studenți, la cadre universitare și chiar personal auxiliar. Adânc, în interior, se produce un efect cumulativ. Se naște o dorință ascunsă, îngemănată cu o rugăciune în taină: „Cât de privilegiați sunt toți aceștia și ce mult mi-aș dori să mă număr printre ei!” Era frământarea care a început să înmugurească într-un boboc de liceu. Era mezinul acelui grup. 
    Peste 4 ani, același tânăr îndură dogoarea unor zile de admitere. Torid afară, chinuitor înăuntru. Chinul din interior spune: „Dacă nu voi fi admis? Dacă linia se va trage în fața mea?” Pe lângă pregătirea bibliografiei de admitere, tânărul, alături de doi colegi, părtași la suferință, parcurg articolele Mărturisirii de Credință a Cultului Baptist și subiectele cărților Scripturii. Unul dintre cei trei, copleșit de volumul mare de informații și conștient de perioada scurtă de pregătire, are următoarea reacție: „Până când ne relaxăm, ce ar fi să trecem și prin cartea Romani?!”    
    Nu primesc niciun subiect din Romani, așa că toți trei sunt admiși. Fostul boboc de liceu devine boboc de facultate! 
    Experiențele care se acumulează în următorii 4 ani devin copleșitoare. Sălile mici de la etajul 4 devin odăița devoțională despre care Cristos vorbea în Matei 6. Interacțiunea cu profesorii devine o reală încurajare în umblare și în slujire.
Se spune că sportivul profesionist te face, pe tine, un amator, să spui: „Pare atât de simplu! Și eu aș putea face așa ceva!” Aceasta a fost și reacția tânărului când i-a văzut pe unii dintre profesori predicând sau auzindu-i cum au soluționat probleme spirituale în viețile altora: „Pare atât de simplu! Și eu aș putea face așa ceva!” Ce impact puternic a avut gândul că adevărata teologie este doxologică: doctrinele din aerul rarefiat al revelației trebuie să te prăbușească pe genunchi! Ce clipe profunde de rugăciune după studiu intens al învățăturilor biblice!
    Tânărul constată rapid că are niște colegi uluitori. Umorul lor este copleșitor, hărnicia lor nu lipsește, dar mai presus de toate, iubesc Biserica Domnului și merg duminică de duminică în slujire la sate. Timpul de duminică seara din campus devine prilej de împărtășit „schițe în trei puncte” și pățanii liturgice! O piatră de încercare pentru aceștia devine iminenta dată a unui examen aparent greu de trecut. Așa că se întâlnesc și se pregătesc împreună. Și Dumnezeu le binecuvântează munca. Apoi se află că doi sau trei din grupă nu-și permit cartelele de prânz. Imediat cineva găsește soluția: fiecare din grupă ține o zi de post și donează cartela cuiva. Așa că toți au hrană și toți ajung să postească! În plus, experiența de a interacționa cu studenți, profesori sau musafiri din locuri și țări diferite creează o încurajare nebănuită: „Dumnezeu are oamenii Săi în toate colțurile pământului!” Curând, apare un paradox dulce: Împărăția lui Dumnezeu cuprinde tot pământul, dar ea trebuie slujită în cele mai mici sate, chiar și acolo unde sunt doar 10-12, care poate adorm la predica unuia care-și caută drumul homiletic în text și în viață.
    Peste alți 4 ani, fostul boboc de liceu și apoi de facultate devine boboc de pastorală. O, nu școala i-a dat chemarea, ci doar a întărit chemarea dată de Dumnezeu încă dinaintea admiterii. Și, ce adevăr în cuvintele cărții care au generat stres la admitere: „Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută!” (Rom. 11:29). Absolvirea a făcut ca pentru fostul boboc să vină vremea rodirii. La Universitatea Emanuel a găsit un Pavel care să sădească, un Apolo care să ude, dar mai ales un Dumnezeu care face să crească. Un predicator din vechime, dr. Harold Lindsell, a spus odată că și-ar dori șira spinării a unui calvinist și inima unui arminian. Tănărul de la Sibiu, având șira spinării a unui calvinist, Îi este recunoscător Domnului suveran că a rânduit formarea într-o astfel de școală. Dar, având și inima unui arminian, afirmă fără clipire că, dacă i s-ar da din nou posibilitatea, ar face aceeași alegere. 

Daniel Suciu, Licență Teologie baptistă pastorală Promoția 2008 și Master Teologie pastorală și misiologie Promoția 2010 

 

 

Anii petrecuți la UEO au fost cei mai bogați pentru mine. Încărcați cu informații și noutăți care m-au captivat și m-au ajutat să-mi conturez imaginea unui economist creștin în zilelele noastre. Încărcați cu emoții și sentimente, bucurii și pe alocuri tristeți sau în alte cuvinte: relații, colegii mei dragi, “ambasadorii” (așa ne-am spus noi când am înțeles la ce suntem chemați). Timpul petrecut în echipă era cel mai frumos. Domnul ne-a pus într-o singură grupă, tineri din toate colțurile țării, atât de diferiți și totuși atât de scumpă era părtășia dintre noi, la fel de scumpă e și azi, la fel va fi și mâine. Misiunile de duminică din satele mici, proiectele echipei, învățatul până noaptea târziu, înainte de sesiuni sau prezentări, sunt experiențele ce au dat gust celor 3 ani de facultate și i-au făcut de neuitat pentru mine. Toate acestea sub îndrumarea profesorilor noștri, exemple unice de investitori pe termen lung, dobândă 0, comision 0, nerambursabil, câștig viitor… probabil nelimitat. Veșnic voi mulțumi Domnului pentru oportunitatea de a studia și crește la UEO Management.

Otilia Blaga, absolventă Management, Promoția 2009

 

Mi-e dor adesea de oamenii și mediul din UEO… oameni cu inima predată Domnului, plini de amabilitate, dragoste, blândețe și bunătate… Regret doar că anii au trecut foarte repede, și că la acea vreme nu am avut maturitatea necesară ca să absorb tot ceea ce a fost perioada 2000-2004. Am ratat unele lucruri foarte importante doar pentru că eram prea copil și anturajele, familia, mediul social extern UEO aveau prea mare influență asupra mea. Mulțumesc însă UEO că ați pus în viața mea aceste valori, pe care acum încerc din toată inima să le pun în practică. Mulțumesc pentru că atunci ați fost cei aleși de Dumnezeu ca să sădiți sămânța în inima mea!

Ionela Gherda, absolventă Asistență socială, Promoția 2004

 

În orice domeniu ai lucra sau ai sluji, ai nevoie de o pregătire bună. Noi, Pavel și Monica, am avut harul de a primi cea mai bună pregătire posibilă la Universitatea Emanuel din Oradea.
Aici am crescut în cunoașterea lui Dumnezeu și a învățăturilor Lui. Aici Domnul ne-a șlefuit caracterele și ne-a învățat să croim cărări drepte. Exigența profesorilor și nivelul academic ridicat au imprimat în noi dorință de a excela în lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Mergând în misiune pe sate și slujind duminică de duminică în bisericile mici de la țară, Domnul a aprins în noi dragostea de misiune, ne-a învățat răbdarea și smerenia de a sluji Biserica lui Cristos. Nu în ultimul rând, aici ne-am întâlnit unul cu altul și Dumnezeu ne-a pregătit pentru viața noastră de familie.
Recunoaștem că fără echiparea primită la UEO, nu am fi îndrăznit să plecăm în Bulgaria și să ne dedicăm viața lucrării misionare. Nu am fi putut începe de la zero plantarea de biserici, nu am fi rezistat secetei spirituale și lipsei de roade ani  de-a rândul și nici nu am fi avut viziunea de a continua lucrarea prin credință.

Pavel & Monica Vîlcov, Absolvenți Teologie  Promoția 2003 / Litere Promoția 2005, Misionari în Bulgaria
 

 

Mă numesc Gabriela Patraș. De mic copil am simțit dorința de a-i ajuta pe cei în nevoie. E multe ori când vedeam un copil sau un bătrân în nevoie eram profund marcată  și doream să le fiu de ajutor. Astfel că, în anul 1998, Dumnezeu mi-a călăuzit pașii spre secția de Asistență Socială de la Universitatea Emanuel. Anii petrecuți în școală m-au format și pregătit pentru o lucrare deosebită pe care nu am înțeles-o pe deplin atunci. Am absolvit Universitatea în anul 2002, iar toamna ne-am mutat în Ucraina (cu soțul meu, care este român din Cernăuți, Ucraina). Aici am avut posibilitatea și harul de a sluji biserica locală și astfel de a pune în practică ceea ce am învățat în școală. În domeniu social, Dumnezeu ne-a pregătit o lucrare mai amplă și frumoasă decât am visat noi vreodată: în anul 2011, El ne-a chemat să slujim o comunitate de români din satul Poroșcovo, Transcarpatia, care trăiesc la limita existenței, sunt foarte mulți, săraci, analfabeți, însă mai important,  sunt suflete care au nevoie de mântuire. Privind în urmă, văd modul minunat în care Dumnezeu s-a folosit de Universitatea Emanuel pentru a mă pregăti atât pe mine cât și pe soțul meu, pentru o lucrare specifică, foarte importantă, cu roade aici pe pământ și în veșnicie.

Gabriela Patraș, absolventă Asistență socială, Promoția 2002

 

În anul 1989, unchiul meu a plecat misionar în Siberia. Auzind mărturii din lucrarea din Siberia am simțit  cum Domnul mă cheamă misionar, așa că am început să citesc cărți care  povesteau despre viața misionarilor din diferite părți ale lumii. Când am terminat liceul am înțeles că pentru a putea răspunde acestei chemări este nevoie de o pregătire temeinică, astfel că în 1997 am dat admitere la secția de teologie pastorală  a universității Emanuel. Pe parcursul celor patru ani de studiu, Dumnezeu m-a echipat cu cunoștințe și experiență. Am făcut misiune în satele bihorene Sânlazăr, Bistra și Popesti, iar în anul trei, cu ajutorul școlii am fost pentru 2 luni în misiune în Siberia, regiunea Buriatia. În această perioadă am cunoscut-o pe soția mea, Gabriela, și ea studentă la Universitatea Emauel, secția de asistență socială. În anul 2001 ne-am căsătorit și ne-am întors în Ucraina, unde am păstorit Biserica Baptistă din satul Bahrinești până în aprilie 2011 când am simțit că Domnul ne cheamă în lucrarea de misiune printre românii din Transcarpatia. Cu binecuvantarea Bisericii din Bahrinești, ne-am mutat la Poroșcovo, în sud-vestul Ucrainei, unde am început Biserica Română. În primăvara anului 2014 am deschis un nou punct de misiune într-o comunitate de români din satul Mircea, raionul Velikii Bereznii. Mulțumim Domnului pentru investiția prețioasă de care ne-a făcut parte Universitatea Emanuel de-a lungul anilor și pentru tot sprijinul pe care continuă să ni-l acorde și acum, trimițând de multe ori echipe de studenți ce ne ajută în lucrare.

Ion Patraș, absolvent Teologie pastorală, Promoția 2001

 

M-am născut și am crescut în perioada comunistă, o perioadă de relative constrângeri, din punctul de vedere al manifestărilor religioase. În biserica pe care o frecventam în tinerețe, situată în centrul țării, primeam, uneori, vizite din partea unor tineri din SUA. Unii mărturiseau că sunt absolvenți de școli creștine, informații care m-au determinat să visez la minunea de a studia și eu, cândva, într-o școală creștină. Absolut imposibil pe atunci, în România! Anul 1989 însă avea să aducă o schimbare majoră în istoria țării mele, astfel încât regimul comunist fusese înfrânt și ”se iveau zorii unei noi dimineți”, în care imposibilul devenise posibil: se înființa o școală creștină la Oradea! Animați de aceeași dorință, tineri din toată țara, prețuind prospețimea libertății, setea de cunoaștere și învățarea într-un mediu creștin, am început să scriem cel dintâi capitol din istoria UEO.
În perioada cuprinsă între 1991-1996, adică timp de cinci ani, am studiat în această școală, la secția Teologie - Limba și literatura română.  Copleșită de emoții și de recunoștință, rememorez deseori experiențe din această perioadă și am convingerea că timpul petrecut în Institutul ”Emanuel” din Oradea (așa se numea atunci), reprezintă pentru mine, nu numai un timp minunat, un timp în care - îmi asum cu sinceritate formularea - am locuit într-un ”sanctuar al neprihănirii”, ci și o minune la care îndrăznisem să visez, o minune prin care viața mea a fost puternic amprentată de experiențe inedite.
Beneficiile acestor experiențe nu se încadrează numai în domeniul academic, pe care nu le pot exclude, dar câștigul major se măsoară în beneficii de natură spirituală. Aici am învățat să cunosc oamenii, să-i înțeleg, să-i ajut, să-i sprijin, să mă rog cu ei și pentru ei, am învățat să stau aproape de Domnul și să devin partener cu El în lucrare. Am legat prietenii durabile, menținute și azi, dezinteresat, clădite pe dragostea lui Hristos care îi unește pe oamenii dornici de a menține relații sănătoase cu semenii. Această unitate în Hristos era vizibilă și în relațiile cu dascălii care și-au asumat cu multă deschidere și rolul de părinți spirituali, oameni care au purtat în inimi responsabilitatea formării unei noi generații de tineri creștini într-o Românie post-comunistă.
Aici am învățat ce înseamnă performanța atât în domeniul educațional, cât și în cel al vieții spirituale. Aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu m-a determinat la o viață trăită în lumină și adevăr, astfel încât calitatea muncii mele și a vieții de creștin, s-a îmbogățit considerabil. Mottoul vieții mele, preluat din Biblie, tot în perioada studiilor a fost adoptat și cred în valabilitatea lui și acum: Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii”. (Coloseni 3:23-24)
După 20 de ani de la absolvire, intru din nou cu emoție și cu mare responsabilitate în UEO, conștientă că Domnul vrea să fiu mai mult decât un cadru didactic. Vrea să fiu Omul dispus să echipeze, să informeze, să înțeleagă și să ajute tinerii expuși la setea de cunoaștere, dorința de a fi buni și performanți, dar și la vulnerabilități, lupte, neajunsuri, incertitudini și dezamăgiri. Cu toții urmărim integritatea și excelența, dar nu uit să le amintesc mereu că secretul reușitei rezidă în Cuvântul plin de adevăr și resurse: Coloseni 3:23-24, precum și în disponibilitatea de a-L sluji pe Dumnezeu fără compromisuri. 

Lector univ. dr. Adriana Foltuț, Licență Teologie-Litere Promoția 1996

 

 

 

 

Folosim cookie-uri
Acest site folosesște module cookie pentru a ne îmbunătăți serviciile și a vă furniza informații adaptate. Prin utilizarea în continuare a website-ului, vă exprimați acordul expres pentru folosirea informațiilor stocate.